Legenda spune că Izvorul Minunilor s-a născut aici, dintr-o dragoste mare între o fata de împărat din Ţara Gheţurilor şi un fecior de crai din Ţara Focului.
Dogoarea mistuitoare a iubirii lor a unit pe vecie apa şi focul în miracolul izvorului, limpede ca lacrima şi rece ca gheaţa, murmurându-şi povestea intr-o curgere fără de sfârşit.
Călătorii se abat
La izvorul neîncetat
Ca sa-şi facă desfăţare
Cu dulceaţa apei tale
Iar bătrânul te numeşte
Apa ce întinereşte.
Din bătrâni se povesteşte
De-un izvor miraculos,
Cel ce bea întinereşte
Si se face mai frumos.
Făt-Frumos şi Cosânzeana
De-aici apa au băut,
Şi iubirea lor, minune:
Izvor veşnic s-a făcut.
De prin creste carpatine,
El tot curge veac de veac
Dintr-o dragoste aprinsă
Pentru trup şi pentru leac.
Bea din apa cea sfinţită
Cu a brazilor agheasma,
Miruita de natură
Şi a ierburilor mireasmă.”
