Pă vremuri or venit dinspre apus, adică dinspre Oradea Mare, căpcăunii. Oamenii aiştea erau ca sălbaticii; că mâncau carnea crudă şi mâncau până şi oamenii pă care-i aflau în drum, mai cu samă pe pruncii lor.
Dă acie oamenii dă pă câmpie or fugit din calea lor pă munţi. După ce-or plecat, oamenii or venit la locurile lor. Mai târziu, zâceau bătrânii, o venit alt popor ce i-o zâs „tătari” şi iar or fugit acei oameni din calea tătarilor prin păduri adânci.
În locul „Tătăroaia”, care-i cel mai înalt loc de fâneţe al satului Brădet, s-o aşezat o tătăroaică cu doi feciori într-o peşteră dă pă lângă vârvu acelui loc.
Dă aici să vede tătă Ţara Beiuşului.
Antologie de cultură populară bihoreană – Legende – Miron Pompiliu – Oradea
