Traseu: 
Cabana Padiş – Poiana Ponor – Cetăţile Ponorului – Dolina III – Balcoane – Camping Glăvoi – Cabana Padiş
Zona: Parcul Natural Apuseni
Marcaj: Punct albastru (PA)
Tip de traseu: Traseu în circuit care permite vizitarea celui mai spectaculos şi grandios complex carstic din Munţii Apuseni – Cetăţile Ponorului
Lungime traseu: 12 km (dus-intors)
Timp de parcurgere: 5 h
Dificultate: Medie, pe anumite porţiuni ridicată
Acces în zonă: Cu mașina: – către Cab. Padiş sau Camping „La Grajduri” pe ruta Sudrigiu – Pietroasa – Boga – Cab. Padiş / Camping „La Grajduri”
Puncte de înteres: Poiana Ponor, Izbucul Ponor, Cetăţile Ponorului, Balcoane, Glăvoi
încărcare hartă - vă rugăm aşteptaţi...
Descriere traseu: Traseul poate fi abordat fie de la Cabana Padiş, fie de la campingul Glăvoi („La Grajduri”). Astfel, de la Cabana Padiş traseul este comun cu marcajul PG (Circuitul Galbenei) şi TR (Cabana Padiş – Arieşeni) şi se îndreaptă către SV printr-o poiană străjuită în stânga de Vf. Biserica Moţului care domină întreaga zonă a Padişului. După traversarea pârâului Gârjoaba traseul se continuă pe un platou prin rarişte de pădure, lăsând la stânga o dolină adâncă de prăbuşire, apoi iese într-o poiană cu molizi rari. Se continuă printr-o zonă cu doline mari, tot înainte pe direcţia NE-SV trecând printr-o şa într-o depresiune alungită. Aici are loc întâlnirea, respectiv desprinderea variantelor de dus (pentru PA spre stânga, iar pentru PG spre dreapta) cu variantele de întors (PA dinspre dreapta, PG dinspre stânga). Pentru a intra în circuitul propriu zis al Cetăţilor Ponorului, trebuie urmată ramura din stânga, traseul angajându-se în versantul stâng al depresiunii şi urcând uşor până ajunge pe o creastă plată (P-na Rotundă). Aici se desparte marcajul CG spre Lumea Pierdută, care se continuă spre stânga, în timp ce PA, PG şi TR continuă spre dreapta coborând pe Vl. Brădeţanului, pe o potecă în serpentine. După circa 20 de minute de coborât, panta devine mai domoală şi poteca ajunge în lunca unui râu care o barează şi care curge din partea dreaptă. El îşi are izvorul într-un izbuc puternic (Izbucul Ponor) aflat la 280 m în dreapta, unde se poate ajunge pe o potecă de deviaţie marcată cu PACA care urcă uşor până la baza unui perete de calcar unde apa care iese din deschizătura izbucului formează un lac adânc. Debitul mare se explică prin faptul că pe aici se drenează toate apele de sub platoul carstic al Padişului, adunate într-o reţea subterană neexplorată încă. Temperatura foarte scăzută a apei în orice anotimp atestă lungul drum subteran pe care îl parcurge. Numele izbucului, „Izbucul Ponor” îmbină două noţiuni total opuse, izbuc şi ponor. De fapt numele i se trage de la faptul că de aici iese apa care a format polia P-na Ponor unde apa se pierde din nou în pământ. Vizitarea Izbucului Ponor durează 15-20 minute dus-întors. Locul desprinderii derivaţiei PACA este şi locul desprinderii de marcajul TR care se înscrie în malul stâng al râului, în timp ce PA şi PG se continuă (PG se parcurge în sens opus!) traversând apa prin vad şi urmând-o în aval pe malul drept, prin P-na Ponor, pe lângă multiplele meandre, până în locul unde apa dispare din nou sub pământ, prin câteva sorburi. La viituri, apa nu poate fi drenată suficient de rapid prin sorburi, ceea ce duce la formarea unui mare lac care umple depresiunea, şi creând un spectaculos fenomen. În cazul formării lacului, traseul îl ocoleşte prin partea dreaptă, până deasupra sorburilor. Apa care se pierde prin sorburi este cea care iese în interiorul Cetăţilor Ponorului, după un parcurs subteran de încă circa 1 km. De la sorburi, traseul urcă spre stânga prin pădure până pe un platou împădurit, după care urmează un coborâş domol. După 25 de minute de la sorburi, traseul dă în drumul forestier care vine din dreapta de la campingul din P-na Glăvoi („La Grajduri”). Aici se găseşte un panou indicator spre Cetăţile Ponorului. Traversând drumul, traseul coboară pe o potecă prin pădure şi după 5 minute ajunge pe fundul unei doline unde cele două marcaje PA şi PG se despart. Astfel, PG vine dinspre stânga de unde a ocolit pe deasupra depresiunea Cetăţile Ponorului, iar PA se continuă tot înainte.
Urcând uşor pe PA, traseul iese din dolină apoi coboară uşor spre dreapta pe un abrupt stâncos împădurit către firul Văii Cetăţilor, al cărei vuiet puternic se aude jos.
[rev_slider traseul-circuitul-cetatile-ponorului]
Poteca se continuă apoi spre stânga, pe curba de nivel, şi iese brusc din pădure la un grohotiş în pantă mare, unde se află scări de metal. De aici se deschide frumoasa perspectivă asupra portalului Cetăţilor Ponorului, cu o deschidere de circa 70 m înălţime într-un perete de calcar de peste 100 m. Valea Cetăţilor pătrunde prin portal pierzându-se în subteran. Acest ansamblu este cunoscut sub numele de Dolina I. În partea stângă, pe marginea de sus a stâncilor care mărginesc Dolina III se zăresc două balcoane din bârne de lemn. De pe platforma de fier, traseul coboară pe lângă peretele de stâncă din stânga, de care e fixat un cablu de oţel, până aproape de intrarea în peşteră.
Din acest punct, opţional (şi numai la ape mici) poate fi vizitat portalul şi Dolina II, fapt pentru care trebuie coborât pe bolovanii transportaţi de apă şi traversat firul văii.
Jos, sub portal, se urmăreşte poteca de sub peretele din dreapta portalului până la un tunel înalt care străpunge peretele de stâncă. Urcând prin tunel, pe un grohotiş mărunt, se poate ieşi în Dolina II, o incintă de piatră cu pereţi verticali de 100 m înălţime care se închide deasupra într-un cerc. Sus pe marginea stâncii se observă Balconul 3. Spre stânga se află un grohotiş care coboară spre o altă fereastră a galeriei principale a peşterii prin care se aude vuietul puternic al apei. Atenţie! E interzisă apropierea prea mare de această fereastră, pericol de cădere! Returul din Dolina II înapoi la baza peretelui de stâncă se face pe acelaşi drum. De aici, traseul urcă abrupt, cu puţină căţărare, pe o muchie de stâncă, echipată şi cu o scară, după care se continuă pe o potecă îngustă în versantul stâng al văii. După puţin timp ea se bifurcă, înainte este o ramură înfundată care permite încă o dată admirarea portalului, de la înălţime mai mare. Ramura din stânga urcă pieptiş până la şaua situată la stânga portalului, cam la nivelul bolţii sale care reprezintă creasta ce desparte dolina I de dolina III; de dimensiuni mult mai mari decât precedentele are o formă triunghiulară, iar pereţii ce-o mărginesc nu formează o incintă perfect continuă.
O primă spărtură este cea prin care traseul pătrunde, iar prin a doua va ieşi. Din şa se observă balcoanele I şi II atârnate deasupra unui perete perfect vertical de peste 200 m înălţime. Traseul coboară cotind spre dreapta pe sub peretele ce mărgineşte dolina spre nord, peste un imens grohotiş până la piciorul marelui perete unde se deschide gura unei galerii. Jos în galerie se aude vuietul cursului subteran al Văii Cetăţilor care curge printr-o galerie de peşteră impresionantă prin dimensiunile ei.
În continuare, traseul urcă pe poteca din marginea sudică a Dolinei III, pe o pantă abruptă, în serpentine strânse, o diferenţă de nivel de 200 m. După circa 30 minute de urcuş continuu, traseul ajunge pe culme şi întâlneşte marcajul PG care vine din dreapta şi porneşte să ocolească spre pe deasupra marginile Dolinelor I şi III.
Urmează o porţiune de traseu, spre dreapta, în care cele două marcaje merg din nou împreună, apoi ele se despart din nou. PG soseşte aici dinspre Cheile Galbenei şi Avenul Borţig din partea stângă. Continuând spre dreapta pe PA, traseul ajunge la Balconul 1 care oferă o privelişte largă asupra Dolinei III, pe fundul căreia, la 200 m mai jos se zăreşte poteca parcursă anterior. În partea stângă se observă creasta care separă Dolina I de Dolina III, în Dolina I zărindu-se firul Văii Cetăţilor. Traseul se continuă tot înainte, pe marginea abruptului, până la Balconul 2, care oferă din nou o privelişte asupra Dolinei III, apoi traseul se îndepărtează de margine. În aproximativ 10 minute de la primul balcon traseul ajunge la Balconul 3, situat deasupra Dolinei II, a cărei incintă perfect închisă se deschide dedesubt. De aici se observă foarte bine creasta de stâncă ce desparte Dolinele I şi III. După o scurtă coborâre, traseul urcă puţin spre dreapta până la Balconul 4, de unde se poate admira o ultimă privelişte, tot asupra Dolinei II. Drumul de întoarcere din circuit urcă uşor înapoi pe PA prin pădure, până ce iese într-un fost drum de exploatare forestieră, pe care se continuă coborând până la Vl. Cetăţilor, pe care o traversează prin vad şi iese în drumul forestier pe care se continuă spre stânga. După aproximativ 250 m, la stânga se vede urcând marcajul PG care vine din P-na Glăvoi şi cu care se parcurge împreună ultima porţiune de traseu. Astfel, după încă circa 100 m se ajunge în campingul din P-na Glăvoi („La Grajduri”).
Pentru întoarcerea la Cabana Padiş, din dreptul fostului grajd se urcă perpendicular pe versant intrând în pădurea de molid şi urcând pe o vale slab definită până într-o poiană largă. Pe aici vine marcajul PG şi se întoarce marcajul PA. Cele două marcaje străbat şaua şi pătrund într-o pădure de foioase (se observă foarte clar aici inversiunea de vegetaţie). După traversarea unei a doua şei, traseul coboară printr-o pădure de molid până în poiana unde se reîntâlneşte cu intrarea în circuitul Cetăţile Ponorului PA, respectiv cu ieşirea din cel al Galbenei PG, precum şi cu marcajele TR şi CG. De aici, în circa 20-30 minute se reface drumul până la Cabana Padiş.
