Traseul: 
Sat Câmpani – Sat Sighiştel – Valea Sighiştelului – (P. Măgura – P. Coliboaia) – P. Din Dosu Muncelului – Calea Fusului
Zona: Parcul Natural Apuseni
Marcaj: Triunghi albastru (TA)
Tip de traseu: Traseu pentru vizitarea Văii Sighiştelului, valea cu cel mai mare număr de fenomene carstice pe unitatea de suprafaţă de la noi din ţară.
Lungime traseu: 12,5 km (dus)
Timp de parcurgere: 6 ½ h
Dificultate: Medie, nerecomandat iarna
Acces în zonă: Cu mașina:
– din Câmpani, pe DN 75 Lunca – Turda la km
– din DN 75 km 25+100 (în apropiere de satul de vacanţă Vârtop, situat pe DN 75
Puncte de înteres: Numeroase peșteri, Cheile Sighiştel, Canionul Cheia Rea, Avenul din Dosul Muncelului
încărcare hartă - vă rugăm aşteptaţi...
Descriere traseu: Marcajul începe în centrul localităţii Câmpani, la km 5 + 700 unde din DN 75 se desprinde un drum comunal care merge 2 km spre satul Sighiştel. După traversarea satului, drumul urmează la început terasa din stânga Văii Sighiştel, unde se găseşte campingul, apoi la capătul satului trece pe malul drept, apoi pe celălalt mal, unde încep să apară semnele marcajului. Mai sus drumul trece peste bolovănişurile ce constituie largul con de dejecţie al Sohodolului Pietrei. În amonte valea este străjuită de pereţi verticali, drumul transformându-se într-o potecă. În dreptul celor două contraforturi care mărginesc patul văii acoperit de prundiş, valea se îngustează mult fără a-şi modifica unghiul de pantă. După cei doi pinteni stâncoşi, puţin în amonte, de sub peretele care se ridică pe dreapta curge, printr-o nişa dominată de o arcadă largă, apa izbucului de la Hidre, care este captată printr-o ţeavă. Poteca trece pe lângă conul de dejecţie al Sodolului Hidrii, hoancă situată în versantul drept. În versantul opus, mai înclinat şi cu pădurea deasă, se vede bine un pod natural săpat în calcare. Urcând pe versant se mai poate vedea încă un pod natural, invizibil de jos din vale. În amonte poteca se continuă pe malul drept, peste conul de dejecţie al Sodolului Tomeştilor, apoi peste un grohotiş care invadează acelaşi versant. Mai sus şi la stânga se ridică un pinten înalt de calcar care se prelungeşte către versant, numit Piatra Lungă, vizavi de care se află Valea Rea. Poteca urmează în continuare firul văii, pe malul ei drept, trecând pe lângă Izbucul la Gârniţă. Din acest punct valea este dreaptă pe câteva sute de metri. La 95 m de firul văii, la altitudinea de 500 m, se află intrarea în Peştera Corbasca. Accesul la ea este dificil din cauza pantei mari şi a stâncăriilor ce trebuie escaladate. Peştera Corbasca este o peşteră fosilă, cu o lungime totală de 240 m. În versantul opus Dealului Corbasca se află un perete calcaros, mai puţin înalt, Căzătura Lupului. În amonte de acest perete, în dreptul Pârâului Laurului, situat în versantul drept, valea face o cotitură puternică fiind îngustată mult, loc numit „La Strâmtură” unde se află şi o peşteră. Mai sus de această îngustare se remarcă, pe dreapta, Pârâul Colibii. În Dâmbul Colibii, deasupra gurii Pârâului Blidaru se află Peştera Mare din Dâmbul Colibii. Lungă de 114 m, este frumos ornamentată. Poteca până la ea, urcă versantul stâng al Sighiştelului, înclinat şi împădurit. Pe Pârâul Blidaru, în aval de săritoarea din partea inferioară, de sub grohotişuri iese apa unui puternic izbuc. Mai sus de izbuc, la 8 m, se află un orificiu foarte îngust din care iese un curent de aer rece. Este Răsuflătoarea Blidarului. În amonte de Pârâul Blidaru, Sighiştelul se îngustează şi primeşte pe dreapta Pârâul Gaichii. Versantul stâng devine abrupt şi un perete înalt domină valea. Mai în amonte, pe malul stâng, se deschide mai sus portalul impunător al Peşterii Drăcoaia, una din marile peşteri ale Sighiştelului. Până la ea se ajunge urcând pe grohotiş. Mai sus de Drăcoaia firul Sighiştelului formează chei sălbatice, prin care poteca aproape se pierde în albie. În peretele din dreapta, la 2 m înălţime, se deschide gura circulară a Peşterii Gaura Fetii, de fapt un izbuc, după care imediat la dreapta se deschide Vl. Frăsinesei. În amonte firul văii prezintă rupturi de pantă şi chei înguste, ajungându-se într-o zonă sălbatică. La stânga coboară o apă cu repezişuri şi cascade peste tufuri calcaroase acoperite de muşchi care iese la 12 m mai sus din Peştera Pişolca. După câteva cotiri strânse, la stânga se observă o limbă de grohotiş în dreptul portalului Peşterii Măgura. După câteva zeci de m se întâlneşte apa Sodolului Chifului, cel mai important afluent de stânga al Sighiştelului.
Mai sus de acest pârâu poteca marcată urcă treptat în versantul drept ducând la peşterile Măgura şi Coliboaia, de unde prin acelaşi versant continuă şi spre obârşie evitând firul văii, inaccesibil din cauza câtorva săritori (situate la circa 600 m în amonte de confluenţa cu Sodolul Chifului). Înainte de a urca pe traseu, pot fi vizitate cheile superioare ale Văii Sighiştelului (fără marcaj), pe o porţiune de 300—400 m. Pentru aceasta, de la Sodolul Chifului urmăm firul văii în amonte, pe lângă grohotişul prin care se strecoară un firicel de apă. În amonte, la circa 80 m de grohotiş, Vl. Sighiştel îşi schimbă total aspectul, pereţii devenind verticali. Se pătrunde într-un canion sălbatice, uneori numai de 2 m lăţime, cu pereţi surplombaţi ce dau impresia unui tunel lung de câteva sute de metri. Pe un grohotiş în stânga se vede pârâul Coliboaia, prima sursă de apă a Sighiştelului, în amonte de el valea fiind seacă. Răcoarea se face simţită tot mai mult, iar puţin mai sus canionul se îngustează şi mai mult, iar pereţii se ridică la peste 30 m înălţime. Orizontul se reduce la o dungă îngustă, care luminează pereţii acoperiţi de muşchi. Valea se termină brusc cu o săritoare verticală de 7 m, imposibil de escaladat fără echipamente speciale, la baza ei aflându-se un lac cu apă permanentă. În perioada cu averse se formează aici o cascadă puternică. Deasupra săritorii se întrezăreşte continuarea canionului, lat doar de 1 m, însă inaccesibil. Ansamblul este de o rară sălbăticie. Revenind la gura Sodolului Chifului, se reia poteca îngustă cu marcaj care urcă pe versantul drept al văii. Marcajul TA duce spre dreapta, din el desprinzându-se o deviaţie spre Peştera Măgura la stânga, care cu cei 1500 m lungime este cea mai mare din complexul carstic al Sighiştelului. Este aproape orizontală, suspendată la circa 40 m deasupra firului văii, fosilă. Revenind la marcajul normal, traseul urcă până la firul unui vâlcel acoperit cu blocuri mari de calcar. De aici se desprinde un urcuş pieptiş de 5 minute până pe o platformă la baza unui perete concav unde se află intrarea în Peştera Coliboaia, o peşteră orizontală, activă, cu o lungime totală de 750 m. Revenind la marcaj, traseul se continuă pe versantul stâng al pârâului abrupt de sub Coliboaia peste un pinten stâncos, urmat de o traversare îngustă, orizontală, fiind suspendat deasupra canionului descris anterior. În continuare, se trece peste Pârâul Măgurii, apoi se coboară până în amonte de chei, la confluenţa cu Vl. Cheia Rea. Drumul spre DN 75 urcă pe din dreapta Vl. Sodolul Mare, care este aproape seacă şi cu pantă înclinată. Aceasta este ultima sursă de apă pentru o bună bucată de drum. Poteca urcă abrupt pe malul drept al văii, urcuşul se domoleşte şi din stânga coboară o hoancă adâncă de unde se iese în amonte pe o poieniţă orizontală. Aici marcajul părăseşte Vl. Sodolul Mare cotind la stânga (E), pe o vale seacă complet împădurită.
După 40 de minute de la părăsirea Sodolului Mare poteca intersectează un drum de care paralel cu curba de nivel pe care continuă marcajul, după 8 minute însă îl abandonează suind accentuat la dreapta, prin pădure, până la o poiană pe care o traversează intersectându-se pe alocuri cu vechiul drum al moţilor, care era singura cale de legătură dintre aşezările de la izvoarele Arieşului Mare şi localităţile din Depresiunea Beiuş înainte de construirea DN 75 Arieşeni – Lunca. După traversarea păşunii, traseul se înscrie pe drumul numit Calea Fusului pe care-l urmează până la ieşirea în DN 75, la km 25+100.
Afișează Elevația Traseului Harta Traseelor Montane din Bihor
