Pages Menu
Categories Menu

Povești și legende bihorene

Povestea celor trei fraţi Criş

Posted in Povești și legende bihorene

Povestea celor trei fraţi Criş

Trăiau de mult, într-o colibă de pe munte, trei fraţi. Erau feciorii unei văduve – văduva Criş.
Unuia îi pusese mamă-sa numele Alb, căci avea pielea albă ca spuma laptelui. Celălalt, Negru, pentru că ochii-i erau întunecaţi şi chipul oacheş. Iar cel din urmă Repede, fiindcă avea o fire furtunoasă şi era iute la mânie.
Tustrei se ocupau cu vânătoarea. Colindau codrii deşi ca peria, luptându-se cu fiarele. Şi primeau apoi la câmpie bucate în schimbul blănurilor.
Numai că într-o zi fraţii au poposit în câmpie, la umbra mestecenilor cu coaja albă, unde se afla o fântână cu apă rece şi limpede. O fată tocmai scotea apă. Flăcăii i-au cerut găleata, să bea puţin şi să se răcorească. Copila a ridicat găleata şi i-a îmbiat iar băieţii au privit-o în ochi. Era atât de frumoasă, că le-a căzut pe dată dragă la tustrei. Avea copila faţa albă, părul în coade mătăsoase, negre, lucitoare şi ochi scânteietori iar vorba-i era atât de dulce.. (mai mult…)

Povestea Văii Iadului. Un colţ de rai

Posted in Povești și legende bihorene

Povestea Văii Iadului. Un colţ de rai

Fiecare loc îşi are povestea lui. Ca oamenii. O poveste cu tâlc, mister, legendă şi mit. O astfel de poveste se ţese şi în jurul Văii Iadului, localitate situată la 15 km de Stâna de Vale, în județul Bihor, Transilvania.

Una dintre cele mai frumoase zone turistice din România poartă un nume “înfricoşător”: Valea Iadului. Până şi şpanul domnesc Dimitrie Meciu, la 1816, scrie că acest ţinut nu ar trebui să se numească Iad, ci Rai, atât pentru magia iscată de frumuseţile sale, cât şi pentru oamenii săi aparte. Numai că, ceea ce vede ochiul turistului, nu percepe şi băştinaşul, cel care se înfruntă, zi de zi, cu natura şi cu vremurile. Şi nici natura, nici vremurile n-au fost prea darnice cu locuitorii acestei văi. Dimpotrivă. (mai mult…)

Legenda a doi frați: Someșul și Crișul

Posted in Povești și legende bihorene

Legenda a doi frați: Someșul și Crișul

În vremurile de demult, de când sunt şi poveştile, trăia la poala muntelui Vlădeasa un crai frumos şi tânăr. Şi-i era numele Bogdan. Muntele cu pădurile de brazi şi păşunile, toate erau în stăpânirea lui.
Îi venise şi craiului vremea să se însoare dar peste puţină vreme, după ce îşi aduse domniţa, năvăliră duşmanii în hotarele lui, îi aprinseră cetatea şi pe crai îl omorâră.
Domniţa scăpă de moarte şi după ce-şi adună turmele ce mai rămăseseră de mâna duşmanilor, se sui la munte. Pe locul căruia îi zic şi azi Bogdăneasa îşi făcu un bordei. Aici născu peste câteva zile, doi copii gemeni, feciori amândoi. Şi, cum e vorba din poveste, creşteau voinicii într-o zi, ca-n două şi se făcură nişte flăcăi, cât îţi era mai mare dragul. (mai mult…)

Legenda Izvorul Minunilor

Posted in Povești și legende bihorene

Legenda Izvorul Minunilor

Legenda spune că Izvorul Minunilor s-a născut  aici, dintr-o dragoste mare între o fata de împărat din Ţara Gheţurilor şi un fecior de crai din Ţara Focului.
Dogoarea mistuitoare a iubirii lor a unit pe vecie apa şi focul în miracolul izvorului, limpede ca lacrima şi rece ca gheaţa, murmurându-şi povestea intr-o curgere fără de sfârşit. (mai mult…)

Legenda Vârfului Piatra Grăitoare

Posted in Povești și legende bihorene

Legenda Vârfului Piatra Grăitoare

Se spune că ar fi fost odată două fete de la moţi, de la Arieşeni şi ca surate mergeau împreună cu vitele la păscut pă munte. Vacile aveau viţei mici. Într-o zi or pierdut viţăii. De frica părinţilor, fetele tot căutând şi nevăzând viţeii, s-or hotărât să nu mai meargă acasă.
Şi tăt rătăcind pă culmea muntelui or ajuns la nişte stânci mari. Şi cum erau amărâte, fetele or început să-şi plângă năcazurile zicând: (mai mult…)

Legenda Peșterii Urșilor: Grota Ursoaicei

Posted in Povești și legende bihorene

Legenda Peșterii Urșilor: Grota Ursoaicei

Se spune că, în vremea în care oamenii au început să cerceteze peştera, aici se mai aflau urşi vii…
În peşteră era în timpul acela o ursoaică bătrână care lâncezea pe acolo; nu prea mai avea chef să iasă la lumina zilei. Când a auzit zgomote necunoscute ei, a ciulit urechile şi a început să mormăie speriată. Deodată, lumina lămpaşelor a umplut grota în care se afla. De spaimă dar şi orbită de lumină ursoaica n-a mai ştiut să fugă pe găurile cunoscute ei ci, zărind o luminiţă în tavan şi-a închipuit că-i una din ieşirile de demult. A sărit din stâncă în stâncă şi a ajuns la deschizătura de care i se agăţaseră speranţele. (mai mult…)

Legenda Vârfului Tătăroaia: Locul numit „Tătăroaia”

Posted in Povești și legende bihorene

Legenda Vârfului Tătăroaia: Locul numit „Tătăroaia”

Pă vremuri or venit dinspre apus, adică dinspre Oradea Mare, căpcăunii. Oamenii aiştea erau ca sălbaticii; că mâncau carnea crudă şi mâncau până şi oamenii pă care-i aflau în drum, mai cu samă pe pruncii lor. (mai mult…)

Povestea Peșterii Vadu Crișului

Posted in Povești și legende bihorene

Povestea Peșterii Vadu Crișului

Pentru cei mai multi vizitatori ai Pesterii Vadu Crisului descoperitorul pesterii este Karl Handl asa cum este mentionat si pe placa comemorativa montata pe zidul casei din Vad in care a locuit Karl Handl …….. in realitate povestea este mult mai complexa …. iata ce relateaza d-nul Egri Ferencz de la Fundatia Czaran Gyula : ” Se poate afirma că anul penetrant pentru dezvoltarea turistică a zonei este legată de anul 1900, cănd la Vadul Crişului este numit preot reformat dr. Veress István. Constatând frumuseţile cheilor Crişului Repede între Vadu Crişului şi Şuncuiuş el a anunţat conducerea SCA-E.K.E. şi a cerut în ianuarie 1903 construcţia unei poteci turistice în chei.
Aici trăia deja la acel moment dat şi Handl Karl, originar din Austria, care lucra la serviciul de control tehnic al căilor ferate. Radnóti Dezső, secretar general al SCA-E.K.E. a confirmat că în curând va începe această lucrare. (mai mult…)

Povestea orașului Ștei – orașul proiectat la Moscova

Posted in Povești și legende bihorene

Povestea orașului Ștei – orașul proiectat la Moscova

Sovieticii au construit orasul Stei in patru ani (1952-1956), transformand satucul cu nici 200 de case intr-un oras cu 25.000 de locuitori. Au fost ridicate zeci de blocuri si baraci de locuit, un palat administrativ, cinci cinematografe, trei ringuri de dans, doua scoli, o baza sportiva, restaurant si magazine. Sute de ofiteri sovietici si soldati au ajuns la Stei in toamna anului 1952, dupa vreo trei ani de inspectare a zonei de echipe de geologi din URSS. Steienii erau cunoscuti in toata depresiunea Beiusului ca fiind cei mai buni cultivatori de varza si castraveti. “Iaca, ma, c-o venit si scartavetii!”- le strigau cumparatorii din Beius, Vascau, Baita si Arieseni, unde isi vindeau marfa. Porecla de “scartaveti” au purtat-o decenii de-a randul. Fara pasiuni politice, localnicii se ghidau in viata dupa principiul “fie ce-o fi, numai sa ne lase lumea-n pace”. (mai mult…)

Povestea vizitei neașteptate a Regelui Carol II la Vadu Crișului și a țărăncuţei Maria Mudura

Posted in Povești și legende bihorene

Povestea vizitei neașteptate a Regelui Carol II la Vadu Crișului și a țărăncuţei Maria Mudura

Anul 1930 a adus un eveniment care și-a pus amprenta emoțională pentru multă vreme asupra localității Vadu Crisului. La 6 iunie, în urma pierderii unuia din rezervoarele avionului, a rămas în pană de carburant și a aterizat în marginea satului viitorul rege Carol II, care venea spre București de la Munchen via Viena.

Oamenii aflati pe camp au auzit zgomotul unui avion care zbura foarte jos si curand au putut distinge alte doua avioane . Unul dintre ele avea intreruperi in functionarea motorului si apoi brusc nu s-a mai auzit nimic … Satenii s-au grabit la fata locului si , de la distanta au vazut un aeroplan in lanul de grau a lui Dobo Mihai ( Dubau ) si , alaturi trei oameni imbracati in haine de piele . Pentru ca mergea in fruntea grupului , notarul Brindas a fost intampinat de unul din cei trei care s-a recomandat  a fi capitanul Romeo Popescu . Acesta i-a spus ca veneau de la Paris , si ca , pe drum au pierdut unul din rezervoarele de 50 de litri de benzina , fiind siliti sa aterizeze. Rugamintea lui era ca , impreuna cu oamenii de fata , sa scoata avionul din lanul de grau si sa trimita pe cineva sa faca rost de benzina . Apoi notarul a fost prezentat principelui care purta o pelerina lunga de piele , cascheta de pilot si manusi mari . Viitorul suveran a multumit anticipat . A fost trimisa o caruta la Alesd sa aduca benzina necesara . Pilotul francez a tinut sa-l insoteasca si el pe carutas. (mai mult…)