Peștera Cetatea Rădesei este unică în România, datorită hornurilor care râzbat tavanul peșterii, până la suprafață și prin care se strecoară apa ce umple golul cu vuietul ei. Peștera Rădesei este situată în Parcul Natural Apuseni, partea nordică a platoului carstic Padiș în Munții Bihorului, în amonte de Cheile Someşului Cald.
Suntem în Apuseni, un loc minunat, unde natura s-a întrecut pe sine în frumuseţe: un loc de regăsire şi de meditaţie, o oază de verdeaţă şi linişte.
După câțiva pași prin pădure, coborâm costiș, anevoie, ajungem la firul văii pe care îl tranversăm, suntem în fața impunătorului portal al Peșterii Cetatea Rădesei, înalt de peste 15 m, de formă ogivală. Intrare în peșteră se face pe malul stâng al apei, pe o terasă de stâncă.
După 10 m, peștera se lărgește într-o sală mare, mergem pe lâgnă apă, urcăm pe o terasă stâncoasă și după câțiva metri trecem pe sub un fel de arcadă și ajungem într-o sală imensă, inundată de o lumină stranie ce pătrunde prin 4 hornuri. Aceste hornuri sparg tavanul peșterii până la suprafață, unde le vom regăși pe drumul de întoarcere, sub formă de avene.
În peșteră lumina albăstruie ce se cerne din tavan dezvăluie un peisaj haotic de o frumusețe aparte, cu blocuri și terase de stâncă printre care se strecoară apa. Din acest punct de vedere, peștera este unică în România.
Trecem printr-o zonă mai îngustă unde întunericul crește mereu, dar ajungem la o slabă rază de lumină ce răzbate printr-un alt horn din tavan, ne continuam aventura prin peșteră și aproape nu observăm dispariția tavanului, am ieșit din Peștera Cetatea Rădesei și mergem printr-un canion atât de îngust încât lumina abia ajunge până jos. Coborând pe bârnele unei foste punți și după câteva marmite, ce ocupă toată lățimea canionului, ieșim brusc din strânsoarea pereților în Poiana Rădesei, izbiți de lumina orbitoare și de aerul cald încărcat de miresme de verdeată.
Întregul parcurs subteran măsoară 212 m la care se adaugă 47 de m ai canionului de ieșire din peșteră.
Accesibil de pe traseul: Circuitul Someşului Cald
Ne mai rămâne datoria de a respecta aceste meleaguri la orice pas, să le păstrăm curate și intacte pentru generațiile care vin și pentru noi cei de acum pentru că în Natură „Turistul vine să-și bucure ochii; gânditorul găsește o carte imensă unde fiecare stânca este o scrisoare, unde fiecare lac este o frază, unde fiecare sat este un accent și de unde iese un fum de amintiri de mii de ani vechime”. (VictorHugo)