Aria protejată Pietrele Boghii cuprinde unul dintre cele mai mari abrupturi ale Munţilor Bihorului și oferă turistului una dintre cele mai frumoase privelişti din Munții Bihor, unii o consideră cea mai frumoasă priveliște din Bihor.
încărcare hartă - vă rugăm aşteptaţi...
Ajunși deasupra „Amfiteatrului” Pietrele Boghii, simțim prăpastia prin lumina albastră ce difuzează printre pomi și în față se cască un abis de câteva sute de metri. Urmărind marginea prăpastiei, spre stânga sau spre dreapt, pentru a cauta un loc ideal de a privi în zare și de a te bucura de priveliște.
De pe masivul de stânci avem o vedere ca din avion asupra sinuozităților pe care le face Valea Bohii, încastrată la început într-un canion, apoi scapată în larg într-o luncă cu poieni.
Chiar la picioarele noastre pereții scapă verticali până în fundul văii Boga cu casele din Satul de vacanţă Boga, iar spre dreapta se vede Valea Rea, străjuită de Vf. Cornu Munţilor. Spre stânga se vede frumoasa Vale Oşelu, apoi culmea pe care şerpuieşte drumul judeţean Pietroasa – Padiş străjuită de Măgura Seacă.
Priveliştea cuprinde însă în plan mai îndepărtat la stânga culmea Ştirbina – Tătăroaia, în dreapta Măgura Guranilor, apoi Măgura Fericii şi versantul vestic al Bohodeiului, iar atunci când atmosfera e clară se vede depresiunea Beiuș si culmile lungi și împădurite ale Munţilor Codru-Moma.
Un lucru înteresant despre aria protejată Pietrele Boghii este faptul că acum câţiva ani au fost aduse în zonă câteva familii de capre negre, pe care turiștii le pot vedea pe stâncile masive, dacă sunt norocoși.
Liniștea acestui loc, văile prăpăstioase, sălbatice și întunecoase, priveliştile largi și uimitoare oferite de Pietrele Boghii, trezește în sufletul calatorului un sentiment de libertate și liniște.
Accesibil de pe traseul: 
Traseul Cantonul Padiş-Vărăşoaia
Ne mai rămâne datoria de a respecta aceste meleaguri la orice pas, să le păstrăm curate și intacte pentru generațiile care vin și pentru noi cei de acum pentru că în Natură „Turistul vine să-și bucure ochii; gânditorul găsește o carte imensă unde fiecare stânca este o scrisoare, unde fiecare lac este o frază, unde fiecare sat este un accent și de unde iese un fum de amintiri de mii de ani vechime”. (VictorHugo)
