Pages Menu
Categories Menu

Traseul Circuitul Izvoarelor Someșului Cald

Posted in Trasee turistice în Parcul Natural Apuseni |

Traseul Circuitul Izvoarelor Someșului Cald

Traseu:  pr P-na Vărăşoaia – P. Cetăţile Rădesei – Belvedere – Căpiţa – Vl. Someşului Cald – Peştera Honu – Peştera Uscată – la sud de Vf. Cuciulata – <deviaţie spre Piatra Arsă pentru Stâna de Vale> – Peştera Cetăţile Rădesei (pe la balcoane) – P-na Vărăşoaia
Zona: Parcul Natural Apuseni
Marcaj: Punct roșu (PR)
Tip de traseu: Traseu pentru vizitarea uneia din cele mai complexe şi interesante zone carstice din Munţii Bihor-Vlădeasa cu multe peşteri, canioane, izbucuri, grupate într-o regiune deosebit de sălbatică.
Lungime traseu: 9,4 km (dus-intors)
Timp de parcurgere: 6 h (dus-intors)
Dificultate:  Ridicată, recomandat doar vara
Acces în zonă: Cu mașina:
– către Cab. Vărăşoaia (pe ruta Sudrigiu – Pietroasa – Boga – Scăriţa – Cab. Vărăşoaia ~43 km)
– către Runcu Ars pe ruta Huedin – Răchiţele – Ic Ponor – Runcu Ars ~35 km)
Puncte de înteres: Poiana VărăşoaiaPeştera Cetăţile Rădesei, Cheile Someşului Cald, Peştera Honu, Puncte de Belvedere

elevatie-traseul-somesul-cald

Exportare ca şi KML pentru Google Earth/Google MapsDeschiderea hărţii independente/standalone pe ecran completExportare ca ARML pentru browserul Wikitude Augmented-Reality
Traseul Circuitul Izvoarelor Somesului Cald

încărcare hartă - vă rugăm aşteptaţi...

| km | | +m -m | download fișier GPX download fișier GPX
Traseul Circuitul Izvoarelor Somesului Cald: 46.624743, 22.713203

Descriere Traseul Izvoarelor Someșului Cald: Marcajul PR formează un dublu circuit larg, format din două circuite mai mici (Circuitul Cetăţilor Rădesei situat în SV, şi Circuitul Cheilor Someşului Cald situat la NE), legătura dintre ele făcându-se în P-na Rădesei. Pentru a parcurge acest traseu există două variante de acces, cea principală, dinspre Cabana Vărăşoaia fiind marcată tot cu PR. Cealaltă posibilitate de acces este dinspre Valea Someşului Cald şi are la rândul ei două variante, fie dinspre Vl. Someşului Cald, venind de la Ic Ponor, fie dinspre P-na Onceasa, venind de pe creasta Vlădesei. Totuşi, traseul cel mai preferat de turişti este cel care utilizează ramura de acces dinspre Cabana Vărăşoaia.
Astfel, traseul PR porneşte din dreptul Cabanei Vărăşoaia şi continuă spre N, pe drum, împreună cu cele două magistrale BR şi BA şi cu traseul BG până în punctul unde acesta coteşte în unghi drept ocolind o şa. Marcajul PR părăseşte aici drumul şi celelalte trasee şi se înscrie pe pantă urcând până în şa, de unde începe apoi să coboare prin pădure, traversând un fir de apă (izvorul Văii Rădeasa). După încă patru traversări peste câteva izvoare de mică amploare, poteca urcă deasupra văii ajungând după câteva minute într-o poiană, pe o pantă înclinată, unde marcajul se bifurcă, de aici începând cele două circuite.
Circuitul Rădesei: O ramură a marcajului traversează Peştera Cetăţile Rădesei, iar cealaltă urcă pe versantul opus şi trece pe deasupra peşterii. De la Vărăşoaia şi până în acest punct se parcurg circa 20 minute. Pentru a ajunge jos la gura peşterii, trebuie coborât pe un grohotiş, în acest scop fiind montat un lanţ de susţinere, apoi se traversează apa fie prin vad, fie pe un pod amenajat, ajungând la portalul peşterii, înalt de peste 15 m. Traversarea Cetăţilor Rădesei se poate face doar la ape mici, în timpul verii, utilizând amenajările de siguranţă din peşteră.
Este important de menţionat că datorită viiturilor mari, în fiecare an amenajările de siguranţă (podul de la intrare, respectiv amenajările din peşteră) sunt parţial distruse necesitând o întreţinere continuă. Intrarea în peşteră se face pe malul stâng al apei, pe o terasă de stâncă, după 10 m, peştera lărgindu-se într-o sală mare, mai ales spre stânga.
Urmând firul apei, se urcă pe o stâncă, apoi se coboară pe o scară de lemn până jos la firul apei. După o traversare prin patul apei se ajunge într-o sală mare luminată natural prin cele 4 hornuri din tavan. După traversarea sălii, se ajunge într-o porţiune mai îngustă, ieşind într-un canion îngust în care lumina pătrunde cu greutate. După o coborâre anevoioasă pe nişte buşteni, traseul iese brusc într-o poiană verde. Întregul parcurs al peşterii măsoară 260 m şi se parcurge în 20 minute, lumina artificială fiind necesară doar pe mici porţiuni. P-na Rădesei, unde se găseşte şi un loc de popas, precum şi un panou de informare turistică, este presărată cu molizi înalţi şi străjuită de pereţi de calcar. Aici confluează Pârâul Rădeasa care iese din peşteră cu Pârâul Feredeu care vine din stânga şi formează o frumoasă cascadă de 5 m înălţime, acesta reprezentând punctul din care valea ia numele de Someşul Cald. În P-na Rădeasa, marcajul se ramifică, o ramură urcând pe versantul stâng şi întorcându-se pe deasupra peşterii până la intrarea acesteia, închizând Circuitul Rădesei.
Circuitul Someşului Cald: Altă ramură se continuă aval ajungând în curând la o stâncă pe care sunt trasate două săgeţi, una pentru DUS şi una pentru ÎNTORS.
Recomandarea Serviciului Public Judeţean Salvamont Bihor este ca traseul să fie parcurs spre stânga, revenindu-se pe ramura din dreapta. Motivaţia o reprezintă faptul că parcurgerea spre dreapta presupune coborârea unei pante abrupte cu grohotiş, care e mult mai dificil de coborât decât de urcat.
Dat fiind că ambele variante de circuit sunt practicabile, descrierea traseului se va face în ambele sensuri:
– Spre stânga: Urmând săgeata spre stânga, traseul depăşeşte un mic pinten de stâncă după care traversează firul văii şi urcă prin pădure, continuându-se pe curbă de nivel în urcuş uşor şi ajunge la un prim punct de belvedere asupra Cascadei Moloch, spectaculoasă mai ales la ape mari. Continuând traseul, se ajunge la un marcaj de derivaţie (PRCR) care coboară la Peştera Moloch situată pe firul văii.
Urmând traseul principal în urcuş, se ajunge la baza unui perete de stâncă, Cuciulata, situat la 100 m diferenţă faţă de patul văii. În continuare, pe curba de nivel, traseul ajunge la Peştera Honu, vizitabilă în întregime. Este de fapt un culoar fără formaţiuni deosebite care se termină cu un horn înfundat. De la peşteră, traseul coboară abrupt prin pădure, pe lapiezuri acoperite cu sol lunecos şi vegetaţie ierboasă, până la drumul forestier care vine de la Ic Ponor, pe Valea Someşului Cald.
În acest punct se găseşte şi un izbuc cu apă bună de băut. De aici, pentru parcurgerea celuilalt versant al cheilor, e necesară traversarea Someşului Cald, prin apă, neexistând punte. De aici, traseul urcă în serpentine prin pădure ocolind un pilon de calcar numit Căpiţa, după care se înscrie pe curba de nivel prin pădure, pe la baza unui perete de calcar. În curând, poteca ajunge la o pantă accentuată cu grohotiş instabil şi cu porţiuni cu pământ lunecos, pe care îl urcă în serpentine. Este indicat să se păstreze un interval mare între persoane pentru a limita riscul de accidente datorate pietrelor dislocate. Aproape de baza grohotişului, se desprinde o ramificaţie la dreapta unde se află o crăpătură în stâncă, numită, impropriu, Peştera Cuptorul, de unde se deschide pentru prima oară de pe acest versant, o vedere spectaculoasă asupra văii. Urcând în continuare grohotişul, se ajunge deasupra unei formaţiuni stâncoase numită Cuptorul, O altă deviaţie spre dreapta duce spre un impresionant punct de belvedere. De aici se poate admira cursul Someşului ca un fir îngust de apă printre pereţii de calcar, la o diferenţă de altitudine de circa 120 m. Revenind la marcaj, traseul se continuă prin pădure, pe curba de nivel, până la alt punct de belvedere spectaculos (cota 1342 m). De aici, traseul urmează buza versantului şi traversează firul unei ape care se prăbuşeşte în Someş prin Cascada Moloch, observată de pe versantul opus. În continuare, marcajul coboară prin pădurea de molid îndepărtându-se de firul principal al văii şi traversând izvoarele unui afluent de dreapta, după care revine la aceasta şi iese în Poiana Rădesei.
– Spre dreapta: Urmând săgeata spre dreapta, la început, marcajul se îndepărtează de firul principal al văii pentru a traversa izvoarele unui afluent de dreapta, apoi urcă printr-o pădure de molid traversând firul unei ape care se prăbuşeşte în Someş prin cascade spectaculoase (purtând numele de Moloch), invizibile însă din acest punct.
Continuând pe curba de nivel, prin pădure, se ajunge într-un punct unde poteca face o ramificaţie până la buza versantului la un spectaculos punct de belvedere (cota 1342 m). Din P-na Rădeasa până aici se parcurg 40 minute. După revenirea la marcaj, poteca urcă spre dreapta până deasupra unei formaţiuni stâncoase numită Cuptorul, pe care o străbate pe la partea superioară. O nouă deviaţie spre stânga duce spre un impresionant punct de belvedere. De aici se poate admira cursul Someşului ca un fir îngust de apă printre pereţii de calcar, la o diferenţă de altitudine de circa 120 m. Revenind iarăşi la potecă, aceasta coboară în serpentine o pantă abruptă pe grohotiş instabil cu porţiuni de pământ lunecos. Este indicat să se păstreze un interval mare între persoane pentru a limita riscul de accidente datorate pietrelor dislocate. Aproape de baza grohotişului, se desprinde o ramificaţie la stânga unde se află o crăpătură în stâncă, numită, impropriu, Peştera Cuptorul, de unde se deschide pentru ultima oară de pe acest versant, o vedere spectaculoasă asupra văii. Poteca continuă să coboare prin grohotiş apoi se înscrie pe curba de nivel spre dreapta, prin pădure, pe la baza unui perete de calcar. Traseul mai ocoleşte un pilon de calcar numit Căpiţa, după care continuă prin pădure coborând în serpentine până la firul Văii Someşului Cald. Neexistând punte, traversarea se face direct prin apă. De partea opusă a văii traseul se întâlneşte cu drumul forestier care vine de la Ic Ponor, pe Valea Someşului Cald. Aceasta este cealaltă cale de acces în Circuitul Someşului Cald, marcată tot cu PR. Chiar pe marginea drumului, sub peretele de stâncă se află un izbuc cu apă bună de băut. Pentru a continua circuitul, înapoi pe versantul stâng al Someşului, marcajul PR urcă abrupt pe o potecă prin pădure, printre lapiezuri şi porţiuni cu sol lunecos. După aproximativ 15 minute traseul trece prin faţa unei peşteri, Peştera Honu, care poate fi vizitată până la capăt. Este de fapt un culoar, fără formaţiuni deosebite, care se termină cu un horn înfundat. De la peşteră, poteca coteşte spre stânga pe curba de nivel, la 100 m diferenţă faţă de patul văii, pe sub un perete de stâncă numit Cuciulata, apoi se continuă drept prin pădure. După o scurtă coborâre, din traseu se desprinde o derivaţie, marcată cu punct roşu în cerc roşu, care coboară spre firul văii, până la Peştera Moloch. Traseul principal se continuă înainte, apropiindu-se la un moment dat de buza versantului, pentru un ultim punct de belvedere asupra Cascadei Moloch, spectaculoasă mai ales la ape mai mari. Traseul continuă prin pădure pe curbă de nivel cu mici urcuşuri şi coborâşuri după care coboară spre firul văii pe care-o traversează, apoi urcă uşor pe versantul opus pentru a coborî din nou în P-na Rădesei închizând circuitul Someşului Cald.
De aici, pentru a reveni la Vărăşoaia şi a închide şi Circuitul Rădesei trebuie urmată poteca din dreapta, care urcă pieptiş circa 10 minute pe nişte colţi de stâncă până deasupra peşterii, după care se continuă prin pădure. Spre stânga se poate observa canionul Rădesei la 30 de m mai jos şi deschizătura terminală a peşterii. Continuând traseul, tot pe stânga se trece pe lângă două avene, care sunt de fapt ferestrele prin care lumina pătrunde în peşteră. De la ultimul aven, traseul mai parcurge circa 100 m prin pădurea de molid după care coboară la stânga pe un grohotiş mărunt ajungând înapoi la firul Văii Rădeasa, înainte de portalul peşterii şi închizând astfel circuitul.
Circuitul Rădesei durează circa 2 ore.
Întoarcerea la Cabana Vărăşoaia se face pe acelaşi traseu PR în sens invers.